Cel care te face sa plingi, nu-ti merita lacrimile ,iar cel care le merita nu te va face niciodata sa plingi.Este ciudat cum uneori dragostea seamana mai mult cu ura decit cu prietenia.
Iubim si totusi urim, iubim si totusi ii ranim pe oamenii apropiati noua.
Poate ca nu dorim sa se intimple cu adevarat si totusi o facem.
Cind iubesti, nu ranesti, nu ceri nimic celuilat si,nu astepti sa ti se dea, pentru ca dragostea vine din adincul sufletului...
Vintul imi fura o lacrima e lumina trecutului,iar ochii tai ca doua licariri de stele precum caldura miinilor o clipa si apoi, nu mai conteaza...
Stau intinsa pe malul marii si adierea vintului ma face sa simt vibratia dragostei ce ne leaga.
Marea ingina cuvintele tale rostite odata care acum s-au dispersat in negura uitarii.
Ploaia asta de la fereastra o trimit pina la tine, sa plinga in locul nostru, trimite-o inapoi cu minus de fulgere cu plus de ceata cu minus de durere.
Esti prima dragoste nebuna ce sufletul mi l-ai luat mi-ai luat si sufletul cu tine cind te iubeam cu adevarat...
Deseori zimbetul celui care sufera e mai dureros decit lacrimele celor ce pling!
Iubirea apare si dispare, dar intodeauna ramii cu gustul acelei perioade fericite cind iubesti!
Iubete-l pe acela care le merita cu adevarat.Iubeste-l pe acel care te suna inapoi, dupa ce i-ai inchis telefonul...
In asfintit aleile sunt pustii,toate vietatile orasului s-au adapostit lasind in urma lor pasi grabiti,teama de a se lasa atinse de lacrimile cerului.A inceput ploaia cu mii de fulgere lovind haotic in zari indepartate.Imi pare ca zig-zagul traiectoriei lor prabuseste in apus o constelatie , iar stelele risipite pe pamint vin sa-ti lumineze pasii catre casa mea. Vino la mine, stinge lumina si... du-ma in ploaia de afara nu mai vreau sa privesc caderea ploii dincola de fereastra aburita, acum, nu e timp de cuvinte, vreau sa alergam pe strazi, desculti fara umbrele.Sa ascultam simfonia infinetelor picaturi ce ,mor lovite de frunzele copacilor. Sa dansam in parcuri uscate de seceta, sa simtim sub talpile noastre fiecare radacina cum danseaza cu noi. Sa ma saruti atunci cind ploia ne loveste mai tare. Sa ma imbratisezi atunci cind tunetele ma infioara. Impreuna sa stigam Iubirea fara ca nimeni sa auda acel Te Iubesc pe care ploaia il va topi in picaturile sale!
Ti-as da inima mea, dar a suferit prea mult, ti-as da viata mea dar trebuie sa mearga inainte ti-as da totul dar e prea tirziu caci s-a terminat.
Nu stiu ce a fost intre noi o dragoste, o minciuna, o obisnuita dar orice ar fi fost a fost un vis frumos
Ma doare inima in piept chiar daca in gind implor dupa ajutor nu e nimeni sa imi intinda mina. Nu le pasa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu